O poveste

Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, tristetea, Intelepciunea....si ca toti ceilalti, Iubirea.
Intr-o zi sentimentele fura anuntaate ca insula sta sa se scufunde, si se pregatira si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.
Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea se decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:" Bogatie ma poti lua cu tine?"

"Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc si pentru tine."
Iubirea atunci se hotari sa ceara ajutor Orgoliului care trecea pe acolo intr-o nava,
"Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"
"Nu te pot ajuta iubire...." raspunse Orgoliul, "aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava".
Atunci iubirea intreaba tristetea, care trecea pe langa el
"Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine",

"Oh iubire, raspunse Tristetea, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura."
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumit incat nu il striga.

Dintr-o data o voce spuse:
"Vino Iubire, te iau cu mine"
Era un batran cel care vorbise.
Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm, batranul pleca.
Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:
"Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?"

"Era Timpul" raspunse Cunoasterea.
"Timpul" se intreba Iubirea. Dar de ce Tocmai Timpul m-a ajutat?"

Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse:
"Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea.