De ce nu pot odata sa ma despic in doua?
Sa sfarm, cum spargi o nuca, lantul incatusarii.
Din mine-ar curge-n valuri clocotitoare lava,
Un uragan ce fierbe talazurile marii.
S-ar prabusi un munte ce-n clipa de cutremur
Stanci mari rostogoleste spre -abisuri fara fund;
Copaci loviti de trasnet, cu bubuit de tunet
Ce ard, trosnesc, se-ndoaie si-n bezna se cufund.
S-ar inalta un cantec ce geme si scrasneste,
Cuprinde Rasaritul si moare la apus.
Un vultur ce roteste aripi de vijelie,
Invinge creste-nalte si cata tot mai sus.
Atunci ai intelege de ce nu sunt cuvinte
Care-ar putea s-arate ce simt si ce gandesc;
Si ai vedea ce-nseamna sa porti mereu cu tine
In inima cat pumnul, acest cosmar ceresc.
11 comentarii:
Buena semana, besos!
Foarte frumoasa compozitia
Emoţionant popasul aici, draga mea, Criss! Frumoase versuri, frumos şi interesant mesaj.
Te îmbrăţişez , draga mea!
foarte frumoase versurile, nu am mai intrat de mult la tine pe blog.
superbe versurile.
esti foarte talentata la scris.
foarte frumoasa poezia.
Foarte frumoasa poezia. La crimogene !. Felicitari !. Ai un talent deosebit. Astept si alte poezii.
Intradevar sunt deosebite versurile si sunt sigura ca voi reveni.
Surprind cu mesajul frumosului, versurile ...Am descoperit şi altă Criss...Te felicit, scumpo!
frumoasa rau poza cu porumbei
Trimiteți un comentariu