CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

miercuri, 27 martie 2013

De ce?

De ce nu pot odata sa ma despic in doua?
Sa sfarm, cum spargi o nuca, lantul incatusarii.
Din mine-ar curge-n valuri clocotitoare lava,
Un uragan ce fierbe talazurile marii.


S-ar prabusi un munte ce-n clipa de cutremur
Stanci mari rostogoleste spre -abisuri fara fund;
Copaci loviti de trasnet, cu bubuit de tunet
Ce ard, trosnesc, se-ndoaie si-n bezna se cufund.

S-ar inalta un cantec ce geme si scrasneste,
Cuprinde Rasaritul si moare la apus.
Un vultur ce roteste aripi de vijelie,
Invinge creste-nalte si cata tot mai sus.

Atunci ai intelege de ce nu sunt cuvinte
Care-ar putea s-arate ce simt si ce gandesc;
Si ai vedea ce-nseamna sa porti mereu cu tine
In inima cat pumnul, acest cosmar ceresc.